Eliza Buceschi (24 de ani), centrul naționalei României la Jocurile Olimpice de la Rio în 2016, va evolua din acest sezon la Corona Brașov. Jucătoarea transferată de la Dunărea Brăila și-a propus pentru un prim sezon la poalele Tâmpei o calificare cu echipa în viitoarea ediție a cupelor europene.
Revenită după un turneu de pregătire în Slovacia cu Corona Brașov, Eliza Buceschi a acceptat să vorbească pentru cititorii ProSport despre cum se simte la noua echipă, despre starea ei de sănătate, echipa națională, etc.
Bună, Eliza! Cum decurge perioada de pregătire în acest moment?
Ne-am antrenat destul de mult vara asta și am făcut foarte multe antrenamente fizice. Însă de săptămâna trecută am intrat în sală și am început să ne antrenăm și cu mingea, acum încercăm să îmbunătățim de la meci la meci, de la antrenament la antrenament ceea ce putem. Este o perioadă necesară în viața unui sportiv, în perioada precompetițională.
La ce nivel crezi că vă aflați înainte de începerea campionatului?
Cred că în acest moment suntem de abia la 50-60% din potențialul echipei. Nu ne-am omogenizat, suntem multe jucătoare noi, mai avem de muncit până la startul campionatului și eu cred că o să reușim.
Cum te simți la Brașov?
Mă simt foarte bine. Îmi place colectivul, îmi place lumea de pe lângă echipă și mai ales orașul, chiar dacă nu am avut pe atât de mult timp pe cât mi-aș fi dorit să merg să văd tot. Îmi place foarte mult ceea ce am găsit aici.
Este un avantaj pentru voi faptul că sunteți numai românce în echipă și că majoritatea dintre voi ați mai jucat împreună?
Poate fi luat ca un avantaj, însă eu consider că atunci când vine vorba despre handbal și despre performanță nu contează atât de mult limba pe care o vorbești, cât felul în care ești tu ca și jucător, ca și om. Asta cred că este cel mai important.
Corona a rămas și acum un proiect sută la sută românesc. Care este părerea ta despre treaba asta?
Nu mă deranjează în niciun fel că la Brașov este proiect 100% românesc, eu sunt deschisă oricărei situații. Însă cum am mai spus, am jucat și împreună cu jucătoare străine, am fost și în afară, iar pentru mine asta contează mai puțin. Eu sunt la fel de deschisă să lucrez atât cu antrenor, cât și cu colege, jucătoare străine, cum sunt și cu cele din România.
Te-ai transferat la Corona împreună cu tatăl tău. Mama ta antrenează tot la Brașov. Cum este să fiți din nou împreună, handbalistic vorbind, după perioada Baia Mare?
Încă nu ne-am regăsit pentru că mama mea este în vacanță. Este un sentiment frumos și cred că o să mă ajute pe mine personal acest lucru, pentru că sufletește mă voi simți foarte bine. Eu sunt o familistă convinsă!
La turneul din Slovacia ați obținut o victorie, dar ați înregistrat și trei înfrângeri. Dincolo de rezultate, cum a fost acest turneu pentru voi ca echipă?
Au fost și meciuri bune și mai puțin bune. Am avut primul meci, l-am câștigat la un gol, însă pot să spun că am fost foarte obosite după drum, am mai avut și antrenament înainte. A doua zi însă am jucat foarte, foarte slab, am pierdut la 10-11 goluri, iar în ultima zi ne-am mai revenit, am făcut un meci bun cu echipa cea mai bună din turneu. Am avut și probleme de efectiv, la un moment dat rămăsesem în 9 jucătoare, însă a fost un turneu util, primul nostru turneu, în care am văzut exact unde suntem și cred că am realizat și lucruri bune și acum știm ce avem de făcut în viitor.
Care sunt așteptările tale de la acest sezon cu Corona?
Îmi doresc foarte mult o clasare pentru a ne asigura prezența în cupele europene de anul viitor, dar îmi doresc să jucăm un handbal frumos și să închegăm o echipă cu un joc modern.
În ultima perioadă ai avut ceva probleme de sănătate. Cum te simți în acest moment?
Mă simt bine, dar am învățat în timp faptul că sunt momente în care corpul îți dă niște semnale pe care trebuie să știi să le interpretezi. După pauza asta pe care am avut-o m-am recuperat, acum nu mai am nici o durerea, dar trebuie să am grijă de corpul meu și eu sper ca în acest campionat să fiu scutită de ele dacă se poate. Eu fac tot ce îmi stă în putință și am grijă, dar nu se știe niciodată. Tot ce pot eu să fac este să mă pregătesc cât de bine pot. Acum am mai multă grijă de mine, de recuperarea mea, de alimentație și de tot ce ține de viața unui sportiv profesionist.
Din păcate, ai ratat ultimele acțiuni ale naționalei României. Când te vom vedea înapoi din punctul tău de vedere?
Asta nu știu și nici nu aș putea să răspund. Tot ce pot să spun este că eu voi face tot posibilul să joc handbal la cel mai înalt nivel, mă voi antrena cât mai bine, voi face totul să am jocuri bune, iar mai departe vom vedea ce se întâmplă.
Cum ai văzut tu echipa națională în dubla cu Austria?
E o echipă la început de drum, o echipă nouă, sunt jucătoare tinere. Este bine că și-au obținut calificarea pentru că acesta era obiectivul. Însă este cert faptul că mai este mult de muncă, dar eu spun că avem jucătoare valoroase. E nevoie însă și de răbdare pentru ca fetele tinere să capete încredere în ele și să ajungă să facă în așa fel încât naționala României să aibă un cuvânt greu de spus în handbalul mondial.
Tu ai făcut pasul la națională în 2011 și ai avut un parcurs destul de bun până acum la echipă, culminând cu bronzul mondial din 2015. Acum putem spune că deja ai devenit o veterană. Cum ți se pare acum acest schimb de generații?
Eu am avut momentul oportun. După un ciclu olimpic, după o olimpiadă, multe jucătoare s-au retras din activitate și trebuia făcut acest lucru. Așa cum și eu am primit șansa acum câțiva ani să joc, cred că acum este momentul jucătoarelor care au venit acum la lot. Însă cum spuneam mai devreme, naționala are nevoie de timp pentru ca fetele tinere să câștige experiența de care este nevoie, iar apoi totul va fi bine. România are multe jucătoare tinere și talentate, dar trecerea de la un nivel la altul trebuie făcută cu răbdare.
Ai avut o perioadă bună la Thuringer și una mai puțin bună, din păcate, în Danemarca. Cum ai descrie cele două momente în clipa de față?
Mie mi-au plăcut ambele momente și am învățat atât din experiența din Germania, cât și din cea din Danemarca, am luat ceea ce a fost mai bun, ambele m-au ajutat să mă dezvolt atât profesional cât și ca om. M-am întors din Danemarca pentru că nu aș fi jucat încă șase luni, aș fi stat pe bancă și cred că mi-ar fi influențat foarte mult forma. În cele șase luni pe care le-am petrecut în campionatul Danemarcei mi-a fost destul de greu până m-am acomodat, însă eu sunt fericită că am întâlnit oameni noi, locuri noi și nu regret absolut nimic din ceea ce mi s-a întâmplat în Germania și în Danemarca.
Ce dorințe ai pe viitor, profesionale și personale?
Îmi doresc foarte mult să fiu lipsită de accidentări să pot să joc handbalul la nivelul cel mai înalt, iar pe plan personal îmi doresc să cunosc locuri noi.
Interviu realizat de Alexandra SERAFIM
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER